De ce?
Pentru ca ne-am constientizat natura imperfecta. Pentru ca ne asumam responsabilitatea pentru ce suntem si ce facem.
Si totusi vrem sa dam timpul inapoi pentru ca nu suntem in stare sa traim cu aceasta responsabilitate. Si asta ne face oameni.
Azi, viata a devenit o lupta. Azi suntem mai masinarii ca niciodata.
Mai robotizati. Mai concreti. Azi este lume care uita ca are suflet.
Si totusi il are. .......
Sufletul e omul. Corpul- doar o carcasa menita sa-l protejeze.
Cert e ca suntem. A fi inseamna a da. A oferi bucati din tine. A raporta lumea la individual.
Nu exista suflete moarte. Sufletele moarte nu dau nastere,
NU plang.
NU rad.
NU iubesc.
Mortii nu au privire vie.
Omul e mister. E infinit, complex si abstract. Condamnat la o existenta lumeasca.
Omul catareste 21 de grame.
21 de grame care se desprind dupa moartea fizica.
21 de grame care e sufletul si care dispare.
NU moare. Poate rataceste liber pe pamant. Poate e cer. Poate devine mare. Poate ploaie.
Suflete moarte nu exista. Ele continua in neant.
Da, sufletul e fara de sfarsit.
ReplyDeleteCea care moare adesea, e mintea noastra inchistata in prejudecati, incurcata in propriile limite precum intr-un navod.
Mi-am imaginat citindu-ti randurile, un suflet-fir de orez, leganandu-se in bataia soarelui, asteptand ploaia.
:)
ma bucur. sunt concepte si idei atat de personale si micute, iar cand le comentezi in felul asta, le dai sens :) mersi.
ReplyDelete