Tuesday, November 9, 2010

colorat, doar ca altfel.

Toamna este anotimpul meu.
Desi e un 'al meu' general, vreau sa cred ca totusi imi aprtine.
Toamna e melancolie. Dupa soarele care obliga la viata, acum, e liniste.

Lectia de istorie. La jumatate de metru, Irina raspunde RASSM si comunismul. Te incearca o furie. Revolta.
Etajul 3, sala de clasa-de obicei, insuportabila.
Azi, are un iz de aramiu.
Intorci privirea si instinctiv, te uiti pe geam.
 Incerci sa cuprinzi totul si sa absorbi cu privirea privelistea. Mai bine zis, dezolarea. Nu e nici o miscare. Static.
Cladirile-monocrome. Copacii-un joc de culori.
 O adevarata provocare pentru pictori. O adevarata antiteza a sufletului.
In spate, asistenta. Pentru putinele dati, e liniste. Parca mai apasatoare, sau nu suntem obisnuiti cu ea. Ideea e ca suntem redusi la tacere. Te simti un captiv ce viseaza la evadare.
Revii la toamna realizand ca esti impregnat cu acele nuante. Ai ramas colorat, doar ca altfel.

Meditatie. Toamna te obliga la un dialog cu tine.
 E revelatie. Cunoastere.E descoperirea lumii, a frumosului ascuns in tacere.
Vrei sa conservi starea de contemplare, sa te conservi. Sa fii tu.
Daca esti zambet, vei continua sa zambesti, cu frunze cazand deasupra ta.
E perioada cand devii un ecou al propriei bucurii ratacite prin vant.

Toamna e Enya. E Joe Dassin.
E aburul de cafea stropit de ploaie.
Toamna vrei libertatea mai mult ca niciodata. E atunci cand totul tace. Cand toti dorm.
Iti lasi haina, deschizi fereastra si te scoti pe balcon. Placerea e in picaturile care te invadeaza. E o tortura ce gadila.

Si totusi, de ce toamna?
Poate pentru ca atunci aduni amintiri, iubesti si existi cu soare pe gene. Poate pentru ca viata devine o joaca de copii.
 Pentru altii, toamna da nastere unui nou suflet care iti adoarme in brate si te topesti. Te sperie puritatea si inocenta.
E lumea infofolita care are nevoie de caldura pentru a o pastra pe cea interioara.
Sunt persoanle care emana acest frumos al spiritului lor si-l cedeaza exteriorului.

Toamna e anotimul meu.
Si al fiecaruia.

5 comments:

  1. Cei ce se zbat si lupta pentru Libertate,

    Stau nebagati in seama de-a noastra societate

    Indoctrinata, rece , mintita prea usor

    Dar care se indigneaza si bate din picior

    Cand din greseala legea a ghilotinat

    In Piata Mare un om perfect nevinovat

    Ce-al carui suflet sus la Dumnezeu paseste

    Si-i spune aratandu-i spre esafod: „Priveste!

    ReplyDelete
  2. Toamna ... impletiri de frunze si ganduri care imping inima spre trairi ...

    ReplyDelete